Moldoveancă, agricultoare în Italia: „Nu este un sacrificiu să mă murdăresc cu pământ”
Valentina Bolocan, o moldoveancă în vârstă de 27 de ani, a decis să lucreze într-o fermă agricolă care produce pere, după ce a absolvit facultatea de Științe și Tehnologii Agricole din Bologna.
Ea a făcut o alegere neobișnuită față de tinerii de azi și într-un interviu pentru Tempo News a explicat motivul deciziei sale: „Am avut întotdeauna o pasiune pentru natură. Nu consider că este un sacrificiu să lucrez într-o fermă, ci un mare noroc.”
Valentina se trezește de dimineață, ară terenul, taie crengile uscate și îndeplinește toate celelalte sarcini necesare într-o fermă agricolă. Aceste activități sunt departe de stilul de viață al tinerilor din al treilea mileniu și de obicei sunt povestite de bunici sau văzute la televizor sau cinema.
Cu toate acestea, mai sunt tineri care aleg să le abordeze cu plăcere. Printre aceștia se numără și Valentina Bolocan, care trăiește în Limidi di Soliera (Emilia-Romagna), împreună cu partenerul său Enrico, în vârstă de 35 de ani, cu cei doi câini Leo și Niki și cele două pisici Romy și Lulu.
„Pasiunea pentru viața la fermă a existat dintotdeauna. M-am născut și am crescut în Moldova, într-un sat și, încă de la o vârstă fragedă am trăit în strânsă legătură cu natura și animalele.
Odată ajunsă în Italia, la 14 ani, m-am înscris la un liceu tehnic agricol și, după absolvire, am ales să continui în acest domeniu, înscriindu-mă la Facultatea de Științe și Tehnologii Agricole din Bologna.
În același timp am început să lucrez în câmp. Primăvara și toamna studiam pentru examene, iar vara și iarna lucram. M-am înscris și în Registrul Național al Experților Agricoli pentru a furniza consultanță în caz de pagube cauzate de condițiile meteo nefavorabile.”
„Da, este o alegere neobișnuită pentru mulți tineri de vârsta mea, dar pentru mine este o alegere de viață la fel ca multe altele și, mai mult decât atât, este cea mai bună pe care o puteam face.
Nu mi-e greu să mă trezesc dimineața devreme și nu este un sacrificiu să mă murdăresc cu pământ, dimpotrivă, este o bucurie. Nu mă pot imagina în alt context decât acesta.
În plus, împărtășesc această alegere cu partenerul meu, care este și el fericit, și cu animalele noastre. Chiar și cei doi câini ai noștri, Leo și Niki, ne ajută în felul lor.
De exemplu, când văd că mutăm lemne și crengi, încep să adune și să le așeze alături de noi. Nu au nevoie de jucării pentru animale de companie, se distrează cu ceea ce le oferă natura.”, a povestit Valentina.