„A fost un coșmar!” Este mărturia unei femei de 52 de ani care a fost răpită de ruși în timpul ocupației ruse din Izium, oraș din regiunea Harkov. Într-un articol publicat de „The Washington Post”, Alla povestește cum a fost răpită, violată și torturată de soldați ruși timp de 10 zile. Ororile s-au întâmplat chiar în preajma soțului ei, luat și el ostatic, scrie Digi24.
Alla și soțul ei au fost răpiți la începutul lunii iulie. Într-o dimineață, în fața casei, au oprit două mașini. Din autoturisme au coborât 10 bărbați. Căutau informații despre fiul lor, care lucra pentru serviciul de securitate internă al Ucrainei. Dar voiau detalii și despre activitatea ei și a soțului, pentru că lucrau la compania de gaze din regiune. I-au legat, i-au băgat în portbagaj, apoi s-au trezit într-o magazie.
„Au început să țipe la noi: a să vă batem până la sânge, nu veți mai ieși vii de aici”, a povestit femeia. „Ori acceptați regulile noastre și recunoașteți că trăiți în Rusia, ori vei dispărea. Nimeni nu vă va găsi, niciodată”, le-au spus torționarii.
O oră mai târziu, șase bărbați s-au întors în magazie, i-au pus femeii sacul înapoi pe cap și au dus-o într-o altă clădire din apropiere, unde i-au cerut să se dezbrace. Când a refuzat, au dezbrăcat-o cu forța, au așezat-o pe o masă și au început să o atingă peste tot. Râdeau, a povestit ea.
„O, ești ucraineancă! Știi ce facem cu femeile ucrainene și cu mamele ofițerilor serviciului de securitate? Le legăm dezbrăcate în piața principală și le trimitem fiilor poze cu ele, ca să vadă ce le putem face părinților”, i-au spus călăii.
Apoi, comandantul i-a spus Allei ce are de făcut, amenințând că o va bate dacă nu se supune: când vin bărbați în magazie, ea trebuie să fie goală de la brâu în jos și să stea cu spatele la ei.
„Cum adică nu te-ai dezbrăca? Crezi că ne poți zice nu?!”, i-a spus comandantul când femeia s-a împotrivit. „Am început să plâng și să țip, dar el mi-a dat hainele jos și și-a întrebat soldații cine este primul care mă va viola”, a povestit Alla.
Agresiunile – executate de comandant – începeau de obicei după-amiaza. Timp de trei zile, comandantul a atins-o cu forța și a forțat-o să-i facă sex oral. În timpul acesta, soțul ei se afla într-un garaj din apropiere. Alla îl putea auzi strigând în timp ce soldații îl băteau.
„La un moment dat, l-am auzit pe comandant spunându-i soțului meu că m-a violat și că ne-a plăcut la amândoi”, și-a amintit Alla.
Printr-o gaură în perete, odată i-a văzut pe bărbații care îl aduceau pe soțul ei înapoi în garaj. Era bătut atât de rău, încât abia se mai putea ține pe picioare.
Alla a primit două găleți – una pentru a o folosi ca toaletă și cealaltă pentru terci și pâine veche.
„Eram hotărâtă să mă sinucid. Erau niște bârne în interiorul magaziei și aveam un sutien, așa că m-am gândit să mă spânzur. Nu a mers. Am început să plâng. Plângeam tot timpul. M-au auzit plângând și s-au întors și au început să mă hărțuiască din nou”, a povestit femeia.
Pe măsură ce treceau zilele, bărbații au continuat să-i ceară informații despre aprovizionarea cu gaz în Izium. Comandantul a întrebat-o și despre banii de pe cardul ei bancar și din casă. Ulterior, femeia a descoperit că i-au fost furați. La un moment dat, torționarii i-au aplicat șocuri electrice la picioare și au râs în timp ce ea țipa.
„M-au dus în camera de tortură, mi-au pus o mască de gaz pe față, m-au lipit de perete, apoi am simțit că îmi prind ceva de picioare. Erau șocuri electrice. A fost un coșmar. Am căzut pe podea, tremuram toată. Nu pot să vă descriu durerea”, a povestit femeia.
La scurt timp după ce forțele ruse au luat-o prizonieră, femeia în vârstă de 52 de ani a găsit un cui și și-a scrijelit numele pe un perete. Mai jos, ea a scris și numărul zilelor în care a fost ținută captivă. Spera că aceste marcaje vor fi într-o zi indicii pentru fiul ei. Coșmarul Allei și al soțului ei a durat zece zile.
La mijlocul lunii iulie, soldații ruși i-au legat la ochi și i-au aruncat undeva la marginea unui drum. S-au ascuns o perioadă într-o benzinărie, apoi au fugit prin Rusia, Belarus și Polonia până au ajuns într-o parte a Ucrainei neocupată de invadatori.
Aici, Alla a avut nevoie de tratament ginecologic din cauza agresiunilor repetate suferite. În septembrie, la câteva zile după ce Ucraina a eliberat Izium, Alla și soțul ei s-au întors pentru prima dată în orașul lor natal. Odată cu plecarea rușilor, și fiul lor a putut, de asemenea, să se întoarcă.