La marginea raionului Florești, pe malul Nistrului, se găsește localitatea Năpadova, cunoscută în urmă cu mai multe secole ca satul Năpădăuţi din ținutul Sorocii. Stâncile de pe malul râului și grotele sale, după cum ne zic legendele locale, au fost mereu un loc de protecție pentru oameni, atunci când de peste Nistru năpădeau invadatorii. În prezent zona este vizitată în special de localnici și de puținii turiști care știu de existența acestei destinații pitorești.
DARIA VÎRLAN, elevă la specialitatea Turism, Colegiul „Mihai Eminescu” din Soroca: „Ne aflăm pe malul râului Nistru. Aici este un loc, o atracție turistică deosebită. În partea stângă a noastră este o stâncă, unde se află peșterile. Deci, după spunele bătrânilor, aici oameni, Năpădovenii se ascundeau de dușmani atunci când tatarii invadau satul.”
Nu doar împrejurimile Năpadovei au potențial turistic, ci și satul, în care de-a lungul veacurilor s-au statornicit mai multe familii de nobili. Aici și-au avut una dintre moșii dinastia de nobili Hîrjău. Un conac, ascuns parcă de parcul cu alei, pe care odinioară se plimbau nobilii, s-a păstrat până astăzi, dar este într-o stare deplorabilă.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „Acum ne aflăm pe teritoriul gimnaziului Năpadova, unde cândva a fost un conac boieresc a boierilor Hîrjău. Din vremuri străvechi se spune că la noi în sat au fost mai mulți boieri, au trăit mai mulți boieri – Duțî, Riuțchii, Hîrjău, dar cele mai multe indormații avem despre boierii Hîrjău. Știm că în 1812, când Rusia a anexat teritoriul basarabei, mulți dintre boieri basarabeni au plecat peste Prut. La fel, a făcut și Chiria Hîrjău. A plecat în Iași, unde s-a căsătorit cu cucoana Zamfira și după ce a venit ucazul țarului Alexandru despre libertatea orășenilor, țăranilor, despre păstrarea rangului boierilor și a tuturor drepturilor lor, boierii au început să se întoarcă în Basarabia.”
Totuși, dorința și dorul de casă a adus boierul, peste ani buni, înapoi în localitatea Năpadova.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „Prin anii 1827-1830 el a cumpărat moșia Năpadova și după ce și-a pregătit dosarul de acte doveditoare de boier. Deci, a fost confirmat ca boier emigrant și a rămas cu traiul în Basarabia. Deci, aici el împreună cu cucoana Zamfira a crescut nouă copii. Avem pe teritoriul cimitirului câteva morminte a acestor copii. Ultimul din ei – Nicolae, care s-a manifestat mai mult, a rămas pe teritoriul conacului boieresc care acum este demolat. Avem doar fotografii xerox.”
Prin multe lucruri frumoase realizate pentru localitate s-au remarcat și alți reprezentanți ai boierimii.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „Se păstrează conacul cucoanei Eleonora. Cucoana Eleonora este fiica lui Alexandru Hîrjău, fiul lui Chiria Hîrjău. A fost soția lui Ivan Nicolaevici Sinițîn – un polcovnic dintr-un pluton de Draguni. Boierul a avut niște copii care s-au manifestat în județul Soroca prin ctitoriile sale. Deci, au fost niște epitropi vestiți care au investit foarte mult în invățământ și medicină. De exemplu, Alexandru Hîrjău a deschis, în 1871, un spital în Rașcu. Peste un an în Bădiceni.”
Totodată, au fost construite școli.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „Nadejda Matveevna Hîrjău se vede că îi nepoata lui Chiria Hîrjău. A construit școala din sat. Constantin și Nicolae Hîrjău au ctitorit școlile din Coiana și gimnaziul de fete din Soroca. Adică, boierii nu numai că au profitat de rangul lor boieresc, dar au investit foarte mult și în dezvoltarea județului.”
Ani buni conacul și anexele sale au găzduit o şcoală internat, astăzi aici totul este uitat și părăsit, doar în fotografiile vechi mai regăsim acea atmosferă aristocratică a boierilor care s-au stabilit pe malul Nistrului. Apropo, numele de familie ale acestora a fost schimonosit după anexarea Basarabiei de către ruși, în Hergiu și Erjiu.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „De cel e spunem Erjiu. Atunci, când au depus dosarul la Cancelaria de Stat li s-a rusificat familia din Hîrjău în Erjiu și de acum au rămas ca boierii migranți. Aici pe teritoriu mai avem câteva clădiri care erau ca depozite a conacului boieresc. Se spune că, pe timpuri, când Nistrul îngheța foarte bine, deci se aducea gheață și se punea în încăperile acestea pentru ca să pastreze produsele alimentare.”
În prezent, localnii, dar și vizitatorii localității spun că acest loc trebuie să fie valorificat.
NATALIA MUNTEAN, profesoară de istorie: „Locuitorii din sat spun că mai bine ar fi să fie aici un azil de bătrâni sau un sanatoriu, pentru că vedeți și singuri – o natură extraordinară, aer plăcut și păcat, într-adevăr păcat că se demolează. Câțiva ani în urmă a fost o expediție din mai multe țări, cercetau solul. Ei spuneau că aici ar fi bine să fie un muzeu.”
Urmele acestei dinastii le regăsim și în curtea bisericii din Năpadova, unde au fost înmormântați unii dintre descendenți. Monumentele funerare de aici se evidențiază prin stilul nobiliar. Pitorescul satului, conacele boierești, stâncile și grotele sunt bogății nevalorificate, ce ar putea transforma localitatea într-o destinație populară pe harta turistică a Republicii Moldova.