Academicianul Eugen Simion, critic şi istoric literar, editor, eseist, profesor universitar român, ex-președinte al Academiei Române, s-a stins astăzi din viață la vârsta de 89 de ani, informează Moldpres.
S-a născut la 25 mai 1933, în comuna Chiojdeanca, judeţul Prahova. A urmat cursurile Liceului ”Petru şi Pavel” din Ploieşti, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu, şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti (1952-1957). În 1969, a devenit doctor în ştiinţe filologice. Pentru o perioadă, între 1970-1973, a fost profesor la Universitatea Paris IV (Sorbona), unde a predat cursuri de cultură şi civilizaţie românească. Experienţa pe care a avut-o în Franţa se regăseşte în două dintre cărţile sale: ”Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian” (1977, în 2014 a apărut cea de-a VI-a ediţie; în 1983 a fost tradusă în maghiară) şi „Întoarcerea autorului” (1981, tradusă în SUA şi în Franţa, 1996). În 1992, a fost profesor invitat la Ecole Normale Superieure de Paris (Fontenay-aux-Roses).
Academicianul Eugen Simion a publicat peste 3.000 de articole şi studii în reviste literare şi culturale. Totodată, este autorul unei opere prodigioase, care cuprinde titluri fundamentale pentru literatura română şi cultura românească. Este şi autorul unor ediţii, studii introductive şi antologii. A prefaţat numeroase ediţii din scrierile lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, George Călinescu, Marin Preda, Ilarie Voronca, Geo Dumitrescu, Constanţa Buzea etc. Unele dintre lucrările sale au fost traduse şi în limbi străine.
La 9 martie 1991, Eugen Simion a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 12 martie 1992 membru titular. Apoi vicepreşedinte (1 februarie 1994 – 16 ianuarie 1998), preşedinte interimar (15 octombrie 1997 – 16 ianuarie 1998) şi preşedinte al Academiei Române, ales la 16 ianuarie 1998, reales la 11 februarie 2002. A deţinut această funcţie până la 20 aprilie 2006.
În calitate de preşedinte al Academiei Române, Simion a iniţiat o serie de proiecte culturale importante: continuarea şi încheierea ”Dicţionarului Tezaur al Limbii Române” (început de B. P. Hasdeu, în 1884), ”Dicţionarul General al Literaturii Române”, ”Dicţionarul Etimologic al Limbii Române”, ”Dicţionarul Ortografic, Ortoepic şi Morfologic” (DOOM), ”Gramatica Limbii Române”, ”Micul Dicţionar Academic”. De asemenea, o realizare culturală importantă a constituit-o editarea manuscriselor lui Mihai Eminescu: cele 45 de caiete ale poetului, însumând 14.000-15.000 de pagini, au fost scanate şi tipărite în 38 de volume şi transpuse pe CD-uri. Un alt proiect cultural de anvergură al lui Eugen Simion este Colecţia Opere fundamentale, în format Pléiade, care cuprinde cei mai importanţi autori români.
Academicianul Eugen Simion a avut colaborare fructuoasă cu Academia de Științe a Moldovei și cu Uniunea Scriitorilor din Moldova, unde a participat la numeroase conferințe, congrese și lansări de carte. În 2013, când a împlinit 80 de ani, el a fost omagiat la Chişinău, la Centrul Academic Internaţional Eminescu, în cadrul celui de-al doilea Congres Mondial al Eminescologilor. Mihai Cimpoi, organizatorul congresului, a declarat că Eugen Simion este unul dintre cei mai importanţi critici şi istorici literari, care a editat patru volume despre scriitorii contemporani.
„Academicianul Eugen Simion a depăşit critica structuralistă, punând accent pe personalitatea scriitorilor. Este autorul volumului „Întoarcerea autorului”, tradus în limbile germană şi franceză. A facsimilat caietele lui Eminescu şi a reluat ediţia Perpessicius a marelui poet. Savantul a pregătit ediţia a II-a a Dicţionarului General al Literaturii Române, unde nouă, celor din Republica Moldova ni s-au rezervat 500 de articole”, a precizat academicianul Mihai Cimpoi.
Eugen Simion a primit numeroase premii şi distincţii. Premiul Uniunii Scriitorilor i-a fost acordat de cinci ori, iar în 1977 a fost distins cu Premiul Academiei Române. A fost decorat Ordinul Steaua României în grad de Marea Cruce, cu Legiunea de Onoare a Franței (2002) și cu alte distincții.