Tradiția șezătorii, reînviată în satul Sălcuța din raionul Căușeni. Într-o atmosferă caldă și primitoare, sala de socializare din localitate se transformă, în fiecare săptămână, într-un loc al tradițiilor. Aici, atât tinerii, cât și vârstnicii se adună pentru diverse activități și un schimb de vorbă, transmite Studio-L.
„Asta este un plus mare pentru oameni, pentru noi. Ne unim toți grămadă aici, care putem, care mai cu glume, care cu lucrări care și cum. Știți, schimbăm atmosfera, mai ieșim de acasă din năcazuri, din ce mai avem și, iată, ne unim toți aici. Care croșetăm, care împletim, care și cum.”
„Sezătoarea pentru mine este o bunătate, pentru că vii, mai uiți de nevoi, de boală, de tot. Te iai cu fetele, te uiți cum una croșetează, alta desenează, alta face alte modele. Un cântec și mergem înainte.
„Și de țesut am țesut și de brodat am brodat. Când deja am crescut mai mare, am fost și eu în viața mea la vreo două șezători și mi-a plăcut.”
„Cât am fost tânără am lucrat la fabrica de vin. Nu am avut când să împletesc. Acolo am muncit- dus, venit, acasă, copiii. Acum avem timp liber. Am ieșit la pensie și, iată, venim la centrul acesta și cu ceva trebuie să ne ocupăm.”
Într-o atmosferă de voie bună, povești, cu cântece și glume, sătenii se adună pentru a petrece timpul frumos. Femeile își aduc uneltele pentru brodat, pictură sau țesut, iar bărbații se adună pentru a-și pune mintea la încercare într-o competiție de șah.
„Bătrân și eu deja. Este aproape, trec drumul. Mă sună și spun că s-au îngrămădit. Mă mai bucur că sunt singur deja. Mai vin și eu, mă mai veselesc cu femeile.”
„ – Eu sunt mai mic, el m-a amăgit. – Ați pierdut? – Am pierdut. El este mai mare. Îi spun badea.”
Aceste întâlniri sunt un refugiu, în care bătrânii din sat își folosesc timpul pentru a învăța, a râde și a se bucura unii de alții.
„Am și un grup de copii care mai vin după lecții. Uneori vin și mai desenează, modelează. Acum din lut. Acolo avem și lucrări deja de-a lor. Am modelat chiar din lut. Acum, recent.”
„Prima dată am venit în localul acesta. M-am întâlnit cu prietenele și: Hai, să vezi cum noi ne întâlnim. Foarte tare mi-a plăcut. Cred că voi mai intra. O să mai vin.”
Reprezentanții sălii de socializare spun că aici fiecare își poate găsi o activitate pe plac, de la mic la mare.
„Care vin brodează, care croșetează, care cântă, care joacă șah. Avem jocuri de comunitate și pentru copii. Care pictează, care modelează lutul. Fiecare, aici, găsește bucuria, armonia și învățăturile pe care le-ar fi putut să le ia de la bunici și nu le-au luat atunci, le iau acum.”
În tradiția românească, șezătoarea este o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, care are loc în serile de iarnă. Cei care participă la acestea lucrează, cântă, povestesc și joacă anumite jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor are loc după terminarea muncilor agricole. El începe înainte de postul Crăciunului și se încheie înainte de postul Paștelui.