Un bărbat din satul Talmaza, raionul Ștefan Vodă, transformă lemnul în artă. Este vorba despre un meșteșugar care, de când se știe, confesționează tot felul de articole din salcâm, stejar, frasin sau nuc. Până acum, acesta a realizat zeci de lucrări pentru casele oamenilor – dormitoare, dulapuri, uși, mese, scaune și tot ce poate fi de folos într-o gospodărie. Ajuns la o vârstă fumoasă, acesta a decis să transmită mai departe această îndeletnicire și a deschis un atelier de creație pentru copii la Casa de Cultură din sat, transmite Studio-L.
ARTUR LISENCO, lemnar: „Iată, bucata asta care îi crăpată și murdară o prelucrăm și se primește lucru curat. Aceșta nu-i șlefuit. După ce se șlefuiește, în general, îi ca sticla, ca oglinda se primește. Aduc lemnul de foc și din el fac multe lucrări. Lemn de aruncat pe care oamenii îl dau la foc. Aduc și fac lucrul din lemn de foc.”
Fiecare bucată de lemn trece prin imaginația bărbatului. Acum, acesta adună fâșii pentru a construi o biserică din lemn în miniatură.
ARTUR LISENCO, lemnar: „De exemplu, bețișoarele acestea din stejar eu nu le arunc. Eu le folosesc la altceva. Eu văd, am idei foarte multe și văd din bețioare din astea o bisericuță din lemn s-o fac. Numaidecât, la iarnă, ajungem, la mine prin cap aleargă ideile astea demult. Cum trebuie să fie, cum trebuie să le unim, să le facem și o voi face.”
Când intri în ograda lui nea Artur, îți dai seama că aici nu locuiește un om obișnuit. Acesta te întâmpină cu o poartă de lemn de toată măreția, iar casa e toată decorată cu lemn natural, de la uși, fereste, scări în interior, până la scaune, mese, cuiere și chiar o moară.
ARTUR LISENCO, lemnar: „La lucrarea asta am lucrat vreo cinci zile. Anume la aceasta. Vreo cinci zile bune. Totul ce este aici îi lucru mărunțel și încleiat. Ne uităm numai aici, iată aici, câte bucăți sunt încleiate. Asta îi încleiată, iată, asta îi încleiat, tăiat. Toate îndoiturile astea îi tăiat, șlefuit. Ele toate, practic, sunt încleiate.”
Bărbatul suține că, până acum, a construit zeci de articole din lemn, fiecare dintre ele fiind unic.
ARTUR LISENCO, lemnar: „Masa asta are, practic, mulți ani. Vreo 15 ani de când este făcută. Eram în excursie cu familiile. Mai multe familii ne ducem în excursii și am văzut niște căprioare și deodată mi-a venit în cap de ce să nu fac eu o căprioară din lemn. Am venit acasă, mă gândeam noapte, diferite gânduri, cum să fac, cum să fie și zic să încerc așa să o fac ca să fie și mare, și frumoasă, și drăguță, și de folos și am făcut-o ca cuier.”
În timpul pandemiei de COVID, bărbatul și-a construit scară la balcon.
ARTUR LISENCO, lemnar: „În 2019, când a fost pandemia, satul nostru se afla în carantină. Două luni, practic, din sat nu a ieșea nimeni, nu intra nimeni și mă suna și unul și altul că vrea să facă ceva și nu putea nici să vină la mine, nici să ne ducem, nu putem să ne deplasăm nicăieri și am hotărât să fac intrarea la scara asta, aici la balcon, în față. Șezând degeaba timpul acesta, iată, două luni de zile am lucrat, am făcut lucrarea asta.”
Spune că lucrează doar cu speciile moldovenești de lemn. Stejarul, nucul, frasinul, salcâmul – toate se transformă fie în bucăți de mobilier, fie în acticole de decor.
ARTUR LISENCO, lemnar: „Eu lucrez cu lemnul care crește la noi. De exemplu, este frasin. Se lucrează foarte greu, dar este foarte frumos și îi foarte tare. Este salcâmul galben. Este stejarul, lemn foarte frumos, foarte prețuit și cum se lucrează. Se lucrează, practic, normal orice lemn Dacă ești atent și dacă ai răbdare.”
Pentru a împărtăși mai departe dragostea de meșteșugărit, bărbatul s-a angajat la Casa de cultură din sat și predă celor mici lemnăritul. Astăzi, mai mulți ucenici din sat îi trec pragul și îmbrățișează de mici îndeletnicirea cu lemnul.
„- Multe am făcut. Am făcut gărduceanuri. Pe timpul alălalt făceam unde tăiau lemne. – Și îți place acest meșteșugărit? – Da, îmi place. Foarte mult îmi place.”
Bărbatul spune că, în satul Talmaza, tradiția lemnăritului este dusă mai departe, iar pasiunea și talentul lui Artur Lisenco continuă să inspire noile generații.
ARTUR LISENCO, lemnar: „Fiecare om trebuie să se dezvolte prin muncă. Să se dezvolte și să se dezvolte. Sunt oameni care au ajuns la 50 de ani sau la 40 de ani și, gata, eu știu otul să fac. Eu pot să fac totul. Eu în lucru sunt as, cum s-ar spune. Niciunul nu-i în lucru as. Poate să lucreze el 80 de ani, nu să trăiască, dar să lucreze 80 de ani, niciun om nu știe absolut tot să facă. Trebuie să învățăm, să învățăm și iarăși să învățăm.”
De-a lungul istoriei, oamenii au folosit lemnul ca material de bază pentru a crea sculpturi impresionante, mobilier frumos și alte piese decorative. Acest meșteșug artizanal continuă să fie apreciat și practicat în lumea contemporană, atât pentru valoarea sa estetică, cât și pentru importanța culturală și tradițională.