Moldova nu va fi curățată de corupție de nici un procuror, și faptul că anticorupția a urcat pe procurori în Lexusuri ar trebui să le dea de gîndit moldovenilor. Ca și faptul că nu există vreo țară care să fi ajuns la buna guvernare în ultimii 50 de ani pe cale judiciară, dacă nu socotim niște colonii britanice ca Hong Kong sau niște dictaturi (tot cu sistem legal britanic) ca Singapore. Motivul e foarte simplu. Problema nu poate fi parte din soluție, iar aparatul judiciar în Moldova e o problemă, scrie jurnalista de la București, Alina Mungiu-Pippidi.
E probabil cel mai corupt din lume, deși concurența în spațiul post-sovietic e mare. Reforma sa e necesară, dar nu cu scopul de a rezolva corupția: nu doar că va dura prea mult și rezultatele sunt incerte (și asta după ce deja vom ști ce e de făcut, ceea ce sper că e cazul, dar mă îndoiesc), dar și pentru că problema e sistematică. Corupția va fi rezolvată de reforme, reforme administrative în cazul achizițiilor publice, reforme în domeniul energiei, reforme în domeniul economic. Justiția e o arie importantă care trebuie reformată, dar nu instrumentul care va ajuta la reforma celorlalte, cum nu s-a întîmplat nici în Balcani, nici în Ucraina. Nici măcar în România sau Bulgaria. Justiția va fi ultima unde se vor vedea rezultate, din păcate. Progresele care s-au făcut în Moldova au fost de exemplu reformele din domeniul bancar, și asemenea reforme trebuie să continue.
Ideea că putem promova cauza statului de drept și independenței judiciare cu consilii supreme de apărare și modificări retrospective ale legii e tentantă, dar nu a funcționat încă nicăieri. Am auzit că Maia are o mare admirație pentru modelul românesc. E un model în care după ce au fost băgați n politicieni la închisoare (mai ales unii) primul ministru tot fondul de rezervă îl folosește ca să își managerizeze popularitatea în partid. Cînd există țări ca Estonia sau Georgia, să te iei după România e o idee proastă. Chiar dacă deții serviciile secrete.
Urez succes la doamnele astea din Moldova, o pereche cu care trebuie să ne mîndrim, că arată infinit mai bine decît Iohannis-Cîțu, mai ales după ultimele dezvoltări, dar o să le meargă cu atît mai bine cu cît nu copie minunata experiență românească și se inspiră din alte exemple, mai solide, de succes din regiunea post comunistă.