De unde vine scurgerea de informații și înseamnă sosirea „neo-mcarthyismului” în Italia: activiștii cer un răspuns de la guvern cu privire la editorialul din ziarul Correre della Sera. Articolul oferă o listă cu mai mulți politicieni, jurnaliști și personalități publice care ar promova opinii „pro-ruse” și „pro-Putin” în societatea italiană.
Printre aceștia se numără un corespondent care și-a exprimat îndoielile cu privire la implicarea armatei ruse în tragedia de la Bucha și un politolog care a acuzat autoritățile italiene și Occidentul în ansamblu că intenționează să transforme Ucraina într-o nouă Sirie. Publicația se referea la rezultatele unei anchete efectuate de comisia parlamentară pentru securitate.
(Rafaelle Lorusso, șefa sindicatului jurnaliștilor)
„Dacă vorbim de oameni a căror legătură cu agențiile ruse poate fi dovedită, dacă există dovezi că aceste agenții îi plătesc, atunci acesta este un lucru. Dar dacă aceste liste secrete sunt întocmite pur și simplu pe baza opiniilor pe care le exprimă acești oameni, atunci acest lucru este absolut inacceptabil. Nu poți urmări oameni doar pentru a-ți exprima o altă părere; ar însemna o întoarcere la cele mai întunecate vremuri ale istoriei italiene”.
Șeful comisiei parlamentare de securitate, Adolfo Urso, a spus că grupul său a primit într-adevăr un raport despre activitățile influențelor pro-ruse în Italia și că au existat într-adevăr informații foarte deranjante – dar acest lucru s-a întâmplat după publicarea articolului scandalos. Urso a subliniat că comisia sa nu a efectuat ea însăși astfel de investigații, deoarece nu avea autoritatea să facă acest lucru; politicianul neagă categoric existenţa oricăror „liste de interzicere”.