Cum este școala în Israel. Nu există teamă de note sau de profesori și elevii le spun pe nume

Născut în România, însă emigrat în Israel cu familia de la vârsta de doi ani, Andrei Marin a parcurs toate etapele educației sale preuniversitare, începând cu grădinița și până la liceu, acolo. S-a repatriat în 2020, iar acum este student la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Andrei ne-a povestit despre materiile pe care le-a studiat în Israel, despre structura examenelor, despre relația profesor-elev, dar și despre modul în care a reușit să își păstreze conștiința identității românești pe parcursul celor 20 de ani petrecuți departe de țară, scrie scoala9.ro.

Andrei Marin și-a dorit să se întoarcă în țara în care s-a născut. N-a contat că a trăit 20 de ani în Israel, unde au emigrat părinții lui când el avea doar doi ani. De la distanță, părinții lui i-au cultivat legătura cu țara. Andrei are și acum drapelul național pe peretele din dormitor și de mic, a fost încurajat să citească literatură românească și să vizioneze filme vechi românești. „Evident că tata m-a pus să îl citesc pe Sadoveanu: «Frații jderi», încă țin minte acea carte lungă, dar care mi-a fost până la urmă utilă. L-am citit pe Neagu Djuvara, l-am citit pe Ion Creangă. Aveam o bibliotecă mare doar cu cărți vechi românești, din anii ’60-’70. Părinții mei le-au adus cu ei din România”, spune tânărul. A crescut și cu filmele în care au jucat Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu – ne-am menținut identitatea.”

Așa că decizia de a face facultatea aici a venit firesc. „Alegerea mea de a mă întoarce în România a fost în mare parte bazată pe dragoste de țară și pe voința de a fi cumva implicat în îmbunătățirea ei. Cât ține de facultate, în România nivelul de învățământ este mai înalt și admiterea la facultate este mai liberă și simplă, pe principiul «mulți intră, puțini termină»”, spune tânărul.

Toți elevii din Israel studiază după aceleași planuri-cadru până în clasa a VIII-a, când fiecare este orientat către un anumit profil de studiu. „Asta nu înseamnă că ei nu mai studiază aceleași materii, ci doar că le studiază la intensități diferite. Acolo e un sistem pe unități”, ne-a explicat Andrei.

„Dacă eu, să zicem, sunt bun la matematică, voi fi ales de către directoare să învăț la cinci unități de matematică, adică la intensitate maximă. Dacă nu îmi place matematica și îmi place altceva, voi face doar două sau trei unități de matematică și cinci de engleză, geografie sau alte subiecte mai ușoare pentru mine.”

În contrast cu ce se întâmplă în România, alegerea profilului nu îi aparține elevului și nici nu se bazează pe un examen, ci este luată de conducerea școlii în care acesta a studiat până la acel moment, pe baza notelor obținute de-a lungul ultimilor patru ani. „Faptul că această alegere nu o fac elevii, ci directorul, este de multe ori în detrimentul elevilor. Poate au avut un an mai greu, poate nu s-au descurcat cu unii profesori, dar concluzia se trage în clasa a opta pentru tot restul vieții lor”, mai spune Andrei.

Dacă în România nota la Bacalaureat este dată de trei probe scrise, în Israel, elevii pot susține până la zece probe care să le decidă punctajul pentru examenul maturității. „O diplomă de Bacalaureat trebuie să aibă adunate minim 32 de unități, cât îți cer majoritatea universităților: eu pot să fac matematică de 3 unități, engleză de 5 unități etc., iar la final să se adune acel număr minim de unități pentru a avea o diplomă de Bacalaureat validă”. Numărul maxim de unități ar fi în jur de 52, însă asta ar însemna foarte multe subiecte la nivel înalt și doar în mod excepțional elevii ajung la acest rezultat.

Decizia privind materiile și numărul de unități le aparține elevilor: „Dacă sunt bun la matematică, pot să îmi pun acolo 5 unități, iar, la toate celelalte materii, să optez pentru un examen mai ușor: un examen de trei unități, un examen de două unități, un examen de o unitate dacă m-am înțeles deloc cu materia”. Cu toate acestea, elevul știe că trebuie să facă alegerea în mod responsabil și în acord cu opțiunile lui de viitor:

Mie îmi apare pe diploma de Bacalaureat examenul însoțit de numărul de unități. Dacă eu dau examene ușoare la matematică, fizică, chimie, nu pot să intru după aceea într-o facultate tehnică în Israel, fiindcă ei se uită pe diplomă, văd câte unități am făcut la fiecare examen și pot considera că nu am nivelul necesar.

Andrei ne-a mărturisit că, în Israel, elevii nu resimțeau presiunea de a lua note mari la Bacalaureat, așa cum se întâmplă în România. „O explicație pentru asta este că la facultate nu se intră doar pe baza Bacalaureatului. Mai există un sistem de evaluare al facultăților din Israel, numit «psihometric». Acolo era lupta cea mai mare, pentru asta existau cele mai multe meditații.” „Psihometricul” e un fel de test de IQ, combinat cu cerințe de matematică, engleză și ebraică. Dacă vrei să intri la o facultate bună, trebuie să ai o notă mare la această testare.

Cum este abordată religia în școli

În ultimii, în România au existat foarte multe discuții referitoare la prezența orei de religie în planurile-cadru. Momentan, elevii au dreptul să refuze această oră printr-o cerere semnată de părinți, însă nemulțumirile referitoare la conținuturile studiate continuă să existe. Ca stat recunoscut pentru diversitatea sa etnică și religioasă, Israelul a optat pentru o educație neutră din punct de vedere politic și confesional. „Educația era foarte cenzurată. Inevitabil se ridicau tot felul de întrebări politice sau despre istoria mai sensibilă. Dacă se ridicau întrebări despre creștinism, ni se spunea să mergem să îi întrebăm pe părinții noștri.”

Pentru elevii israelieni, ora de Biblie face parte din cele cinci discipline obligatorii, alături de Ebraică, Matematică, Engleză și Cetățenie, însă nu are conotații religioase. „Nu se discuta dogmă, ceremonie sau teologie acolo, ci efectiv Biblia ca document istoric. Era un fel de lecție de literatură, cu un adaos etnic specific evreilor”, povestește românul.

Eu am avut o profesoară religioasă, din mediul iudaic, și cu ea am avut foarte multe conversații interesante despre religie în sine, despre credință. Dar majoritatea profesorilor, fiind atei, nu încurajează partea practică, personală a Bibliei.

Materia Cetățenie este cum e cultura civică în România, se învață sistemul politic actual, drepturile omului și drepturile naționale, câteva legi și puțină politică.

Relația profesor-elev

Una dintre cele mai pregnante diferențe dintre sistemul de învățământ din România și cel din Israel vizează relația profesor-elev. „Israelul fiind o cultură mediteraneană, oamenii sunt foarte, foarte personali unii cu alții. Nu există acolo acel grad de depărtare, de respect, cum avem noi cu «dumneavoastră», «dumneata». Acolo și profesorului îi zici «tu». Sau frică de profesor, nu există așa ceva. De aici provine și o atitudine uneori chiar obraznică”.

Una dintre primele diferențe pe care Andrei le-a observat față de colegii săi români din facultate a avut legătură tocmai cu raportarea la profesori. În facultatea ieșeană, a avut un profesor de fizică temut de studenți, mai ales de cei din anul I. Se plimba cu ostentație printre bănci cu o riglă mare de lemn în mână și punea întrebări. „Eu nu sunt obișnuit cu sistemul acesta, nu sunt obișnuit să mă tem de profesor. Și toți lăsau capul în jos, evitau contactul vizual. Toți în afară de mine, pentru că eu mi-am dat seama că nu există consecințe, că nu are de ce să îmi fie frică. S-a observat de la început diferența aceasta de atitudine”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata